Complexitate în simplitate

Trezeste –te. E deja tarziu! Te scoli amortit din pat impunandu-ti viteza in atmosfera diminetii. Ceasul sună din nou si din nou. Un minut de somn se transformă in jumatate de oră, iar tu trebuie să te imbraci si să pleci cat mai repede. Plouă. Nu-ti găsesti cheile si nici cămasa preferată. Inainte să pleci ai vrea să iei o imbucătură din bucătarie doar că timpul se scurge rapid, ca ploaia de afara ce se sparge pe asfaltul intalnit de atatia trecători la fel de grabiti ca tine. Inainte să iti dai seama esti deja in intarziere si te chinui să te incalti cat mai rapid ca să prinzi autobuzul. 
Nouă ne place să credem că toată această rutină zilnică este un proces in vederea atingerii succesului. Dar ce este oare succesul?
Ei bine, prietenul meu, trebuie să iei niste decizii importante. Pune-ti intrebări. De ce tu? De ce aici? De ce asta? Esti intru totul fericit, sau esti prins ca toti ceilalti in rutina aceasta curgătoare, obositoare? Acesta nu este succesul, prietenul meu.
Succesul esti chiar tu. In demersul acestor zile care trec pe langa tine atat de multe si rapide, tu trebuie să scoti ce e mai bun din ele, să te construiesti pe tine. Succesul este sa devii integru, persoana ce dispune de tot pachetul de calitati morale. Iubeste, razi, traieste clipa, in fiecare zi. Lucrează si urmează-ti telul. Pune-ti intrebări, cunoaste te pe tine, invata-ti perfectiunea si exploateaz-o, pentru ca fiecare dispune de propria sa perfectiune. Citeste mult, prietenul meu. Uita de literatura de consum. Citeste literatura universala, iar apoi pe cea a culturii noastre, pentru a putea compara. Citind iti alegi cuvintele pe care le folosesti in viata de zi cu zi, iar ceea ce spui te poate defini. Apoi scrie si tu. Asterne-ti gandurile si trairile pe hartie, compune, fa poze, creaza amintiri, canta, urmeaza-ti inima. Viata este ca o panza alba ce asteapta sa fie pictata, nu o lasa maculata, iesi putin din zona de confort, mintea ta ascunde un intreg univers. Fii subiectiv. Iesi afara intr-o noapte clara de vara, uita-te la cer si constientizeaza pentru o secunda ca te afli pe o planeta care se invarte in mijlocul necunoscutului. Totul este posibil, nu iti impune limite. Viseaza, iar daca visele tale nu te sperie, inseamna ca nu sunt destul de mari. Bucura-te de prieteni, razi, simte-ti pulsul, incearca sa nu te lasi coplesit de orice altceva. Cine esti tu cand nimeni nu e in jur?
In sfarsit, cand toata rutina se termina, la sfarsitul zilei cand ai prilejul sa iti acorzi timp, tot ceea ce iti doresti este sa simti ca cineva iti este aproape. Succesul constă de asemenea in oamenii pe care ii ai in jur.
Prietenul meu, reflecteaza putin, si decide. Este acesta locul pe care il iubesti? Acestia sunt oamenii tai? Este versiunea ta actuala cea mai buna? Poti oare fi mai bun decat atat? Este asta viata de care te bucuri ? Respira. Este timpul sa incepi sa traiesti.

1 Decembrie

Că tocmai vorbeam zilele trecute despre monotonia din învățământ, astăzi a fost o zi aparte atât pentru mine cât și pentru colegii și profesorii mei.A avut loc o activitate frumoasă pe de-a întregul care mi-a ”atins” latura patriotică . Celebrarea zilei de 1 Decembrie nu îmi atrage atenția in general deși iubesc preocupările acestea extracuriculare. De la pregătirile în grabă la emoțiile cu care am aranjat tot, a fost minunat. Pot spune că sunt mândră de liceul acesta și colectivul din care fac parte.

E un fel de liniște interioară atunci când reiei vechi obiceiuri, când intonezi cântece cu istorie în spate. Nu trebuie să fii patriot pentru a aprecia aceste lucruri mărunte, ci om!

Câteva personalități marcante în istoria României, precum Halipa, Goldiș dar și Ion Inculeț. Poate ți se pare neinteresant, dar istoria chiar e frumoasă.Mi-ați arătat că se poate și altfel, că ne putem mobiliza pentru a crea lucruri bune,frumoase și e momentul să le facem cunoscute.

Tot astăzi am participat la concursul de istorie organizat de Colegiul Cantacuzino unde am luat locul 2 împreună cu alte 3 colege : Ilie Cristina Andreea, Alexandra Neagu și Iulia Cocu.Vă mulțumesc și aici pentru sprijin și inițiativă.Îndrumate de doamna profesoară Lixandru am adus încă un titlu Colegiului Carabella , vor mai urma și altele.

Eu personal vă mulțumesc pentru susținere, mândră că sunt parte din acest grup minunat, semnat : o elevă în România.

Ambrozie

Cresc în fiecare zi câte puțin și uneori îmi doresc să împiedic cumva acest proces care parcă are ca destinație un viitor sobru, trist și monoton. Nu că nu aș avea încredere în mine și în ceea ce pot, ci în locul ăsta în care trăiesc unde simt că nu îmi pot îndeplini visurile. Poate greșesc, dar acesta e sentimentul pe care îl inspir încă de la ora 6/30 când sună alarma și jur că mi-aș dori  2 ore de somn în plus; pe parcursul unei alte ore când mă îmbrac în silă și arunc câteva caiete in ghiozdan până la școală. Ajunsă acolo, parcă se intensifică…e ora 8:30 și deja îmi doresc să fiu acasă, aceeași bancă desenată de câteva generații, aceleași  caiete de proastă calitate ale  căror coperți se rup (mereu mi-au plăcut caietele cu spiră dar parcă latina sau economia nu merită 7 lei) , doar scaunul este diferit. Cam odată pe săptămână dețin un alt scaun, un fel de experiență nouă, mă însemn pe el și aștept să vină altul la rând.

E o ușurare să ies din liceu, am așteptat 6 ore pentru asta.Același drum plictisitor până la autobuz, uneori mai plouă, alteori ninge și e destul de nasol.Mă urc în mașină alături de alți aproximativ 20 de oameni obosiți, triști, posomorâți.Parcă mă doare pe mine, parcă se simte în aer starea de moleșeală, starea de ”am nevoie de o vacanță de 4 ani”. Șoferul autobuzului e plăcut, îmbătrânit de vreme și sistem probabil, dar are ochii albaștrii și iubește muzica populară.El pare vesel, și dacă prind loc în față lângă dânsul, automat mă îndepărtez de triștii din spate. Acasă descopăr că am test în ziua următoare, teme la toate materiile, vreo 2 proiecte , romanul lui Francois Rabelais de citit și o teza .Aici vine momentul de pauză.Pauză în gândire, în vorbire, în …simțire, de unde și întrebarea: Păi doamna profa deeee ISTORIE(doar un exemplu), credeți că am decis să studiez istoria la nivelul acesta? S-a schimbat orarul și numai materia asta a supraviețuit? …Am atâtea de făcut cu viața mea în momentul acesta: trebuie să termin sezonul 3 din Dr House ,mai trebuie să verific instagramul, faceboook-ul, twitter-ul, un cuvânt-două la Pixwords..

Niciunui profesor nu îi pasă oricum de nopțile tale nedormite, de orele de scris și cum te prinde 2 dimineața încercând să înveți pentru test.

Poate e incorect față de profii de treabă care ies mai devreme, profa de română, doamna de latină care în sfârșit mi-a dat un 10 și restul, dar adevărul e că urăsc acest loc unde îmi petrec 4 ani din viață .Urăsc monotonia, modul de a aborda subiectele și critica ce in general este destructivă(în acest caz). Nu simt plăcerea de a mă dedica unui subiect anume, dar cred cu tărie că problema nu e la noi, ci la cei mari.

Cum poate un om care trece de vârsta a doua să își abandoneze toate visurile undeva într-un colț al casei și să își trăiască restul vieții într-un cerc ?

Pierdem conștiința și odată cu ea visurile.

Astăzi, când mă întorceam de la liceu am observat în fața primariei un om cu un carton pe care scria „Greva foamei”. La câțiva pași de el o femeie într-un scaun cu rotile. Ce greutăți poate avea defapt un om în timpul vieții? Cine o să facă ceva să schimbe asta? Eu? Tu? Cineva ? Eu cred că nimeni, pentru că nimeni nu se implică atunci când e vorba de ajutor sau de oferit fără a primi la schimb .Asta este defapt marea nostră problemă, oare eu sunt prima care a descoperit-o?

Faceți-mă să îmi doresc să învăț, nu să absentez.

Aș schimba multe, începând cu mine. Îmi doresc un viitor sigur, dar lumea în care trăiesc mă face să mă gândesc la posibilitatea că voi ajunge și eu peste 20-30 de ani să protestez prin fața primăriilor.

De ce să aștepți până atunci? Întoarce-te în același liceu, cu o altă mentalitate!

Ocean și ce ești tu defapt

Dacă tu crești ca și genul de femeie la care bărbații vor să se uite, îi poți lăsa să privească, dar nu confunda ochii cu mâinile sau ferestrele cu oglinzile. Lasă-i să vadă cum arată o femeie cu adevărat, e posibil să nu mai fi văzut una înainte.

Dacă vei crește ca genul de femeie pe care bărbații vor să o atingă, îi poți lăsa să o facă .Uneori  nu vei fi ceea ce ei au cerut, uneori este o sticlă, o ușă sau un sandwich, o armă – altă femeie ,dar mâinile lor te-au găsit pe tine înainte.

Nu te confunda cu un gardian, o muză, o promisiune, o victimă sau o gustare.

Ești o femeie, piele și oase, vene și nervi, păr și parfum.Nu ești făcută din metafore, nici din păreri de rău sau scuze.

Dacă vei crește ca genul de femeie pe care bărbații vor să o țină, îi poți lăsa să o facă.Toată ziua lucrează menținându-și corpul vertical.Chiar și după această evoluție se simte nenatural.Încă ține mușchii încordați și ferm brațele.Numai ăștia câțiva bărbați vor dori să învețe cum e să se încovoaie în jurul tău ca un semn de întrebare, chiar dacă nu vor avea răspunsurile pe care credeau.

Unii bărbați vor dori să te țină ca răspuns.Tu nu ești răspunsul, tu nu ești problema, nu ești poemul sau gluma.

Dacă vei crește ca genul de femeie pe care bărbații vor să o iubească, îi poți lăsa să o facă.

Să fii iubit nu e același lucru cu a iubi .Când te îndrăgostești e ca și cum ai descoperi oceanul după ani de sărituri în bălți.Este atunci când realizezi că ai mâini.

Nu pierde timpul gândindu-te dacă ești genul de femeie pe care bărbații o rănesc. Dacă te lasă cu o inimă cu alarmă, înveți să cânți singură. Este greu să te oprești din a iubi oceanul chiar și după ce te lasă plină de sare. 

Așa că iartă-te pentru deciziile luate, cele pe care le numești greșeli când meditezi asupra lor noaptea.

Și să știi asta, să știi că ești genul de femeie care caută un loc să fie al tău.Tu ai fost întotdeauna locul.

Ești o femeie ce se poate construi singură, ești născută să contruiești.

Când îți vei aminti tu, voi uita eu

Se spune că femeia este oglinda bărbatului de lângă ea și îl reprezintă. Atenția pe care tu o depui pentru ea  te descrie, de asta e important să îți alegi cu grijă persoana cu care îți faci planuri.

Încrederea odată pierdută, nu va mai fii niciodată recăpătată în totalitate, așa că drumul e liber, îți va fi ușor să pleci așa cum ai venit. Nu este deloc corect să intrăm în viețile oamenilor, să răvășim lucrurile după o ședere mai mult sau mai puțin lungă și să ieșim pe ușa din spate ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cel mai corect ar fi să știm ce vrem de la început. Să facem plimbări lungi fără destinație .

Am fost lângă tine atât cât să cunosc fiecare reacție a ta, să cunosc fiecare părticică ascunsă și orice gând cu condiția să fiu singura căreia noaptea, înainte să dormi îi spui ce te doare și ce gânduri te apasă.

Nicio femeie care se respectă nu va accepta să fie o opțiune și va pleca. Nu te baza niciodată pe o aventură trecătoare, căci va veni ziua în care te vei întoarce sperând ca locul să fie liber dar în schimb vei pleca așa cum ai venit : laș, nesigur și mai singur ca niciodată.

Să înșeli, defapt, înseamnă să îți contești singur alegerea, să te contrazici singur și totodată, unde îți va fi respectul de sine știind că ai plecat de la cea căreia îi juri iubire la tipa cu care te distrezi când te plictisești? Poți trăi liniștit când viața ta e o continuă minciună ?

Când îți vei aminti tu cine te iubea, când vei face diferența dintre vrăjeală ieftină și cuvinte sincere atunci poate îți va fi dor.Vei pune cap la cap deciziile ce te-au adus în final singur și nefericit, iar exact când vei dori să te întorci înapoi eu voi uita. Voi uita tot ce a fost, chiar și momentele în care erai sincer pentru că merit ceva mai bun. Merit o persoană care oferă tot ce are pentru a primi în schimb la fel. Nu mă mulțumesc cu jumătăți de măsură, nu am fost făcută pentru asta, ci pentru a fi fericită, iar oamenii nu trăiesc cu resturile aruncate din milă.

Despre mine

Încă de mică am avut o personalitate puternică și drame de film. Îmi amintesc foarte bine perioada în care mergeam la grădiniță și plăceam un băiat, Alex, care credea ca și eu sunt băiat .Nu aveam noroc la d-astea, cu fetele mă băteam și îmi doream ca vreo 3 să ia gripă sau să se mute iar restul aveau grupuri și grupulețe în care, desigur, nu eram implicată.

Am fost educată în așa fel încăt să nu iau niciodată ce nu îmi aparține, să nu cer și totodată să nu accept ce mi se oferă din politețe. Părinții mei sunt despărțiți de când eram prea mică să realizez iar mama și bunicii au ținut loc de tot ce se poate. Deși nu sunt foarte speciala, pot spune că niciodată nu am dus lipsă de nimic și mi s-a oferit tot.

În școala generală tot băiat eram, dar se schimbase ceva…nu în bine. Mă băteam cu cine prindeam și mă certam cu toate fetele, împărțeam clasa în jumătăți și sufeream după băieți mai ceva ca la televizor. În fiecare lună ne credeam într-un film diferit dar cel mai mult m-a marcat perioada cu Patito Feo, nu mă decideam cine să fiu.

Telefon n-aveam, internet nici atât dar eram foarte entuziasmată de cablu și tot ce prindeam la tv. Undeva prin clasa a 7-a am descoperit moda ‘Emo’ , sufeream la fiecare final de episod de Scooby Doo și Bakugan, umplusem un telefon Nokia cu poze de genul și lama mea era în buzunar permanent. Da, mă simțeam tare specială când mă tăiam pe afară și arătam cât sufăr, deși nici eu nu știam de ce.

Dramele în ‘dragoste’ erau inevitabile și îmi plăcea un tip mai mic ca mine care nu simțea la fel 😂 .

Prin clasa a 8-a am avut un accident de mașină care mi-a dat viața peste cap, examenul național urma și timp de învățat nu prea aveam.Totul a decurs bine, am luat cele mai mari note, am intrat la Carabella și toată lumea a fost fericită.

M-am acomodat rapid, mi-am gasit ocupații și am avut norocul de a-mi găsi cea mai bună prietenă din lume acolo, pe Lorenaaa (în caz că vezi asta, IDF) .Cum e oriunde, am găsit și persoane antipatice, rele și cu gusturi incredibil de proaste la haine 😂 (Vă știți, de asemenea)

Am avut și un iubit, când îi dau acest apelativ înseamnă că l-am iubit.M-a făcut o persoană mai bună, mi-a oferit fără să ceară înapoi și m-a iubit chiar și când nu meritam.

Am și plâns, am avut și nopți nedormite, beții nebunești, prieteni adevărați și certuri adevărate.

Am jucat handbal 4 ani, am facut gimnastică 1 an, volei, am fost la cenaclul literar și am jucat în piese de teatru.Am călătorit prin 7 țări, am fugit de acasă pentru 2 ore …😂

Anul trecut mi-am făcut curaj și m-am apucat de box, tatăl meu a fost campion European și era singurul lucru care îmi aducea aminte de el. Nu m-am gândit prea mult, pur și simplu am plecat la antrenamente iar mama m-a susținut .

Recent m-am apucat și de călărie, am muncit, am intrat în echipa celor de la Lupii Albi și pot spune că nu am stat degeaba în vacanță 😂

Nu-s așa complicată, dacă ar fi să mă descriu acum primul cuvânt care îmi vine în minte este ‘chill’ , plâng de aproximativ 2 ori pe an la Titanic, imi place maioneza și Lana Del Rey, mă uit la filme horror și fumez.Sunt extrem de sarcastică și îmi place să citesc.

Nu vreau doar să vezi, vreau să înțelegi

Nu îmi doresc să fii un simplu ”spectator” la viața mea, problemele și bucuriile mele. Vreau să faci parte din ea, să fiu sigură că dacă toți mă lasă baltă, vei fi acolo să mă acoperi. De asemenea imi doresc..să nu te ferești, ci mai degrabă să spui lumii întregi cât poți fi de fericit aici. Vreau să mă aduci la normal de câte ori sunt întoarsă pe dos, să îmi susții visele și să mă încurajezi. Nu aș suporta să știu că ești acolo pentru a pierde timpul, timpul este important și merită valorificat lângă ce iubești, nicidecum irosit cu sentimente pasagere. Deși știu că totul este temporar, fă să conteze și dă tot ce ai mai bun, ca la sfârșit, amintirile să nu fie amare.Nu cerși sentimente la oameni zgârciți și falși, căci vei muri de foame. Nu vreau doar să vezi, vreau să înțelegi, deoarece îți voi vorbi cu mai multe sensuri, așteptând să îl înțelegi pe cel corect și să îmi demonstrezi că simțim la fel. Nu stau lângă persoana ce simte total paralel, ce atunci când ne certăm mă lasă baltă așteptând să o împac tot eu și căreia îi e indiferent de cum adorm.Dacă te respecți ca persoană nu vei accepta asta și vei renunța la asta in favoarea altcuiva mai bun ce merită efortul.

Nu vreau să impresionezi pe nimeni, nici eu nu mă voi strădui, de asemenea, ci doar să fi prezent, implicat și onest.Dacă eu sunt aici pentru tine și îți demonstrez asta, nu voi pleca așa ușor, depinde de tine.

Tu apreciezi ceea ce ai?

Astăzi am primit un mesaj random pe connected care suna cam așa ”Un sfat pentru o persoană de 16 ani care poate muri în orice moment?” .Inițial am crezut că e o glumă proastă, dar curioasă să aflu am intrat în detalii. Ce am aflat m-a pus pe gânduri și sper ca din acest articol să învățați ceva. Este o fată de 16 ani din Iași căreia nu i se permite să îți facă planuri de viitor, să iubească și să se bucure de ceea ce un adolescent ar trebui să trăiască.

Suferă de o boală la inimă iar doctorii nici măcar nu i-au spus care sunt efectele acesteia, cum progresează și alte informații de genul acesta.În fiecare zi e foțată să se prefacă și să joace teatru ca și cum totul ar fi bine, ascunde faptul că poate muri oricând de majoritatea oamenilor din jurul ei .Se presupune că ar fi început de la naștere, când inima i s-a oprit .A aflat că este bolnavă când a suferit un preinfarct în ianuarie.

Nici nu îmi pot imagina cum este să trăiești cu teama că nu vei apuca ziua de mâine, cu teama că nu o să ai niciodată o familie, că nu vei iubi și nu ești capabilă să îți faci amintiri.

Mă intrigă așa tare când văd că unii adolescenți ce la această vârstă își bat joc de viețile lor la propriu, își fac singuri rău și pun mai presus o satisfacție de moment față de un viitor bun.Singuri alegeți lucruri rele, fără sens, suferiți pe cât posibil din propria alegere iar alții plâng când nu îi vede nimeni, se afundă în tăcere și sunt gata să schimbe tot doar să aibă ocazia să mai trăiască și să scape de incertitudine.

Pun pariu că dacă ați fi pe punctul de a vă pierde viața ați regreta majoritatea deciziilor luate până acum și ați implora o a doua șansă pentru a pune la punct ce a mai rămas.

Mi-a mai povestit ca își dorește să scrie scrisori pentru toate persoanele din viața ei, iar atunci când va veni momentul, cineva să le împartă. Poate vi se pare că nu e mare lucru dar mie sincer mi se rupe sufletul când aud de câtă tristețe au unii parte iar alții își bat joc de fericire.
La 16 ani avem relații, iubim, ne bucurăm de tot felul de gesturi .Ni se pare absolut normal ,dar cum ar fi să te ferești de a te îndrăgosti doar pentru că ai face o persoană în plus să sufere?

”De vreo săptămână tot stau pe connected și în fiecare seară aleg la nimereală câteva persoane cu care să vorbesc,nu neapărat că mă descarc, dar fiecare are un punct de vedere diferit.” –Asta e ceea ce mi-a spus, mă bucur  că am fost una dintre persoanele pe care le-a ales, mă bucur că am învățat ceva din asta și pentru faptul că am avut posibilitatea să vă împărtășesc .

Toți avem probleme dar uneori exagerăm și le dăm prea mare importanță.Gândește-te doar câte persoane se confruntă cu astfel de boli și compară asta cu despărțirea de x, cearta cu y sau cu faptul că ai pierdut ceva.

”Cum crezi că te-ai simți dacă la fiecare înțepătură de inimă deja ți-ai imagina întreaga înmormântare și toată lumea fără tine?” -Este întrebarea pe care ea mi-a adresat-o dar la care nu am avut un răspuns concret.Tu ai putea să îți imaginezi asta?

Atâta timp cât ești sănătos, îndeplinește-ți visurile, bucură-te de fiecare moment, iubește cu toată inima și iartă repede.Nu se știe niciodată dacă vei mai avea ocazia.

Aș vrea doar să vă rog, dacă aveți orice fel de problemă, o trăire pe care vreți să o împărtășiți dar vă este rușine, vă aștept pe connected.Poate pare o pierdere de timp dar nu știi niciodată cum poți ajuta pe altcineva , aștept mesajele voastre pe connected la această adresă http://c2.me/Adda19

Fail-urile mele🎉

Tocmai ce m-am trezit cu o intrebare pe ask in care cineva ma ruga sa scriu despre mine, despre partea negativa a vietii mele. Am 16 ani, învăț la Colegiul Carabella, îmi place sportul, am facut handbal in jur de 4 ani, putin volei si acum box. Multa lume se miră când aude că eu fac asta si chiar imi place 😄 În timpul liber sunt blogger, pierd mult timp pe tumblr și îmi plac plimbările lungi. Am avut fail-uri peste tot😂 În relații, în prietenii, la școală și multe altele. Cele mai amuzante mi se păreau întâlnirile cu tipi pe care nu îi mai văzusem niciodată😳.  Vorbeam câteva zile prin mesaje sau whatsapp iar când hotăram că nu mai avem răbdare ne vedeam…și ghici ce 😂 : tipul era de obicei de 136 de ori mai urâțel..era îmbrăcat de parcă s-a întors în clasa a 6-a și fața aia..😝 îmi propunea să plec acasă. De-abia acum începea greul, mergi cu el la civilizație😂 mai pui și că avea pretenții să te țină de mână😊😊😊Stai cu el câteva ore dar ai grija să te pui la celălalt capăt al mesei și ascultă-l în timp ce vorbești cu o prietena pe ascuns, toate facem asta, deci băieți, dacă prietena voastră folosește telefonul mai mult decât trebuie lângă voi,nu e interesată.

Să continui, după ce plec de la minunata întâlnire fug acasa și mă gândesc la pretexte, teoreme și alte ecuații care să mă scape de..potențialul iubit. 😂 Nu prea mă pricep la băieți deci l-am luat cu veșnicul „Nu prea cred că ne potrivim iar eu nu mă grăbesc să am o relație..” ,tipul se simte și spune că el crede că mi-a înșelat așteptările.Când am auzit asta de la el am zis că măcar deștept să fie..😂 

Fail după fail, relații după relații și la un moment dat tot singur/ă te trezești. E un fel de „cerc vicios” al relațiilor😂 

Nu am fost cel mai cuminte copil și am ajuns de câteva ori la director, am spart geamuri pe acasă, m-am bătut cu cine am nimerit și chestii de genul. 

În unele zile îmi place să fiu singură și să îmi pun ordine în gânduri, să mă gândesc bine la ce vreau defapt să fiu și ce mă împiedică.Fail-uri avem toți și mereu e loc de mai bine, nu te jena să spui „NU” și…nu te lua după pozele lui de pe facebook😂👌 

Dacă ați pățit lucruri similare lăsați-mi asta în comentarii, de asemenea mă găsiți și pe ask.fm @Adda7Iulia 💋 

 

Femeia frumoasă e o bijuterie, femeia bună şi cuminte e o întreagă comoară

Fie că eşti acum într-o relaţie, că ai trecut de una sau intenţionezi să ai una ştii ce înseamnă să te simţi singur, să râzi fără motiv la un mesaj şi de asemenea să reciteşti conversaţii înainte să adormi. Eu una fac asta şi..pe restul ocazional .Am avut şi eu fail-uri in relaţii şi am încercat să înţeleg mereu..cred.

Eşti bărbat tu, ai orgoliul tău de neatins, nu îţi place să o cauţi deşi e vina ta şi nu suporţi să îţi ceri scuze sau să spui cu adevărat ce simţi.Dar..de ce? Crezi că această sinceritate, confesare faţă de persoana care te ascultă şi te sprijină te face mai puţin bărbat? Se merită oare să pierzi o persoană dragă cu preţul de a râmăne cu orgoliul intact? Orgoliul te ascultă? Îţi dă mesaje de bună dimineaţa şi când adormi ? Tu îţi poţi îmbrăţişa orgoliul?

Aşa ziceam şi eu, nu poţi. Ego-ul îţi e oare satisfăcut complet dacă minţi ? Dacă eşti într-o continuă căutare deşi ai tot ce îţi trebuie lângă tine? Dacă da, atunci mi-e milă de tine şi sper să realizezi că ceea ce contează este calitatea, nu cantitatea.

O părăseşti, o faci să sufere, o ignori, îi oferi câte puţin, uiţi de ea, te întorci înapoi la ea, o implori să te ierte şi apoi pleci iar. Eşti prea tânăr, prea orgolios, prea bun să stai în loc pentru o femeie. Eşti prea bărbat să îi oferi lucruri mărunte care ar face-o fericită. Eşti mult prea bun pentru tine ca să fii şi pentru ea. Contează mai mult ce zice o lume întreagă şi prietenii tăi, decât ce zice sau ce îşi doreşte ea şi voi amândoi. Contează mult mai mult restul lucrurilor, părerilor, sfaturilor şi oamenilor decât un singur suflet care pare să fie al tău.Şi ajungi să te trezeşti, să îţi dai seama că nu eşti împlinit în faţa unor prieteni care te părăsesc sau care te trădează, în faţa unor păreri care au fost spuse doar ca să fie sau în faţa unor decizii liuate greşit. Şi o cauţi, o vrei înapoi, te aştepţi să fie acolo, cu acelaşi zâmbet şi aceeaşi dăruire cu care te aştepta. Şi…nu mai e aceeaşi, îţi dai seama că te-ai întors de atâtea ori încât ai uitat că va fi o ultimă dată. Şi acea ultimă dată a fost să fie cea dinaintea acesteia. O găseşti aparţinând altuia sau pur şi simplu şi-a luat sufletul înapoi de la tine şi a găsit puterea să zică banalul „NU”.